Nici razboi, nici pace
Un articol de
GEORGE APOSTOIU
Cultura politica |
| NR. 318 din
14-aprilie-2011
Dupa revoltele sau revolutiile din Tunisia si Egipt, paradigma succesului oarecum rapid al înlaturarii regimurilor politice din lumea araba s-a modificat. Un dictator mai bine înarmat, libianul Gaddafi, si o tara cu mai mult petrol, Libia, au complicat schema dominoului iar Orientul arab a intrat într-o etapa de „nici razboi, nici pace“. Ceea ce va încarca substantial nota de plata. Razboiul civil din Libia, înca fara solutie definitiva, înseamna morti, populatie dislocata si, evident, costuri uriase pentru operatiunile militare ale comunitatii internationale. Problema umanitara s-ar putea dovedi cea mai complicata dintre toate consecintele acestui razboi. În Orientul Mijlociu, de o jumatate de secol, refugiatii au devenit o sursa de instabilitate cronica si, politic vorbind, insolvabila pâna în prezent. Ei au alimentat si alimenteaza nemultumirile, vrajba, vendeta, terorismul. Au riscat cei care nu au luat în calcul aceste efecte atunci când aveau de ales între o solutionare politica a eliminarii lui Gaddafi si operatiunile militare de forta. Cât de mult au riscat? Se va vedea. Va trebui sa mai asteptam ceva timp pentru a afla adevarata ratiune a razboiului din Libia. Si, odata cunoscuta, vor putea fi facute alte evaluari. Sunt dintre cei care cred ca ar fi fost lesne de anticipat reactia atipica si disproportionata a dictatorului Gaddafi, cel care întindea corturi pe Champs de Mars, la Paris, ca sa traiasca asa cum a ales el, de peste treizeci de ani, dispretuind cultura si civilizatia Occidentului. Era usor de anticipat, zic, mai ales de catre cei care i-au furnizat, contra petrol, armele cu care acest dictator exotic si intransigent a reprimat revoltele celor care îl contestau.
Dupa revoltele sau revolutiile din Tunisia si Egipt, paradigma succesului oarecum rapid al înlaturarii regimurilor politice din lumea araba s-a modificat. Un dictator mai bine înarmat, libianul Gaddafi, si o tara cu mai mult petrol, Libia, au complicat schema dominoului iar Orientul arab a intrat într-o etapa de „nici razboi, nici pace“. Ceea ce va încarca substantial nota de plata. Razboiul civil din Libia, înca fara solutie definitiva, înseamna morti, populatie dislocata si, evident, costuri uriase pentru operatiunile militare ale comunitatii internationale. Problema umanitara s-ar putea dovedi cea mai complicata dintre toate consecintele acestui razboi. În Orientul Mijlociu, de o jumatate de secol, refugiatii au devenit o sursa de instabilitate cronica si, politic vorbind, insolvabila pâna în prezent. Ei au alimentat si alimenteaza nemultumirile, vrajba, vendeta, terorismul. Au riscat cei care nu au luat în calcul aceste efecte atunci când aveau de ales între o solutionare politica a eliminarii lui Gaddafi si operatiunile militare de forta. Cât de mult au riscat? Se va vedea. Va trebui sa mai asteptam ceva timp pentru a afla adevarata ratiune a razboiului din Libia. Si, odata cunoscuta, vor putea fi facute alte evaluari. Sunt dintre cei care cred ca ar fi fost lesne de anticipat reactia atipica si disproportionata a dictatorului Gaddafi, cel care întindea corturi pe Champs de Mars, la Paris, ca sa traiasca asa cum a ales el, de peste treizeci de ani, dispretuind cultura si civilizatia Occidentului. Era usor de anticipat, zic, mai ales de catre cei care i-au furnizat, contra petrol, armele cu care acest dictator exotic si intransigent a reprimat revoltele celor care îl contestau.
revistacultura.ro/nou/2011/11/realitatea-ca-imagine-a-fictiunii/
10 Nov 2011 ... Iata cum aceasta ofensiva stiintifica, ce pleaca din Libia, ne duce in Leucosiria (
nume in vechime al unei mici parti a Asiei Mici), apoi spre .
revistacultura.ro/nou/2015/01/viitorul-privit-de-aproape/
|
- Get link
- X
- Other Apps
Labels
libia magreb primavara araba state arabe
Labels:
libia
magreb
primavara araba
state arabe
- Get link
- X
- Other Apps
Comments
Post a Comment