Până nu de mult, una din cele mai vibrante economii ale Africii, Zimbabwe s-a confruntat in intervalul 2002-2008 cu o criză economică profundă, materializată în scăderea PIB la ½ din volumul deţinut în anul 2000, atingerea unei inflaţii record de 4,4 miliarde %, afectarea de şomaj a 90% din populaţie, epuizarea completă a resurselor valutare şi acumularea unei datorii externe de cca 6 miliarde USD. Odată cu constituirea guvernului de unitate naţională (în februarie 2009) şi promovarea unor reforme liberale, economia zimbabweană a început să dea semne evidente de redresare, reflectate în atingerea unui ritm de creştere de 5,7% la sfârsitul anului 2009, de 9,6% in anul 2010, de 9,4 % in anul 2011 şi cu perspective de menţinere la peste 7% în intervalul 2012-2016 (sub rezerva atragerii din exterior a unor fonduri de cca 45 miliarde USD). Sectorul minier contribuie cu 4% la formarea PIB, 20% la exporturi şi 3,5% din forţa de muncă.Creşterea acestui sector a fost de 11,6% în 2004. Principa
